Israelienii merg marți la vot în alegerile decisive ale anului

Votul e pentru liste de partid, nu pentru candidați individuali!

Electorii israelieni se pregătesc să exercite dreptul de vot marți într-o alegeri parlamentare care promit să fie cele mai decisive din ultimii ani.

În timp ce se îndreaptă spre secțiile de votare, cetățenii se confruntă cu o dilemă care a devenit o constantă a scenei politice: dacă liderul Likud, Benjamin Netanyahu, cel mai longeviv șef al guvernului din istoria modernă a statului, ar trebui să rămână în fruntea executivului.

Aproape fiecare scrutin recent a fost interpretat ca un referendum personal în jurul figurii lui Netanyahu.

De această dată însă, o parte semnificativă a cetățenilor consideră că jocul este mai mare decât simpla schimbare de personal la putere; se decide direcția strategică a națiunii.

Acesta este primul vot național după șocul din 7 octombrie 2023, când atacul coordonat de Hamas a marcat cel mai grav eșec de securitate în istoria statului. Conflictul care a urmat în Fâșia Gaza, Liban și Iran a mobilizat o mare parte a țării și a adâncit izolarea internațională a Israelului.

Pentru mulți cetățeni, acest scrutin este prima ocazie de a judeca responsabilitatea pentru acele eșecuri și de a alege cine va conduce țara în mijlocul conflictului, precum și cine va asuma povara prelungirii serviciului militar obligatoriu.

Guvernul condus de Netanyahu, care încheie acum primului său mandat complet de patru ani în ultimele decenii, s-a sprijinit pe parteneri de extremă dreaptă și ultraortodocși, împingând statul într-o direcție mai naționalistă și mai religioasă decât oricând în trecut. Într-o primă în istoria modernă, Netanyahu a devenit primul prim-ministru aflat în funcție care este judecat pentru acuzații de corupție.

Totodată, guvernul său a promovat o reformă judiciară menită să slăbească puterea Curții Supreme și alte mecanisme de control al puterii, o mișcare care a declanșat în 2023 proteste de masă fără precedent.

Miza scrutinului de marți constă în a decide dacă Israelul va păstra cursul naționalist, conservator și religios sau va schimba direcția. Răspunsul nu va fi imediat clar din cauza modului complex în care se formează coalițiile în Israel. Datele din sondaje indică că nici tabăra lui Netanyahu, nici opoziția nu pare a fi în poziție de a obține majoritatea necesară, ceea ce sugerează că votul ar putea declanșa o nouă criză politică în loc să o rezolve.

Sistemul electoral israelian funcționează prin vot pentru liste de partid, nu pentru candidați individuali. Într-o societate fragmentată după criterii de naționalitate, religie, etnie și ideologie, competiția este extrem de aglomerată. La fiecare ciclu electoral se înregistrează zeci de liste, dar doar cele care depășesc pragul electoral de 3,25% câștigă mandate în Knesset, parlamentul care numără 120 de locuri.

Luni, 36 de partide erau în cursă. Sondajele prevăd că între 11 și 13 partide vor reuși să depășească pragul. Repartizarea locurilor se face prin reprezentare proporțională.

Cele două forțe dominante sunt Likud, partidul de dreaptă condus de Netanyahu, și Yashar, o forță nouă de centru condusă de Gadi Eisenkot, fost șef al Statului Major al Armatei, care s-a impus ca principalul adversar al premierului. Cel mai recent sondaj al Canalului 12 îl plasează pe Eisenkot pe primul loc cu 23 de mandate, înaintea Likud, care ar obține 21. Alte instituții, precum Canalul 14, favorabil lui Netanyahu, estimează că Likud va câștiga 30 de locuri, iar Eisenkot aproximativ 20. În confruntările directe privind aptitudinea pentru funcția de șef al guvernului, Eisenkot l-a depășit constant pe Netanyahu.

În afara rezultatului brut, lupta adevărată o reprezintă calculul coalițiilor care urmează după noaptea alegerilor. Aceste negocieri pot dura zile, săptămâni sau chiar luni. Un prim-ministru are nevoie de 61 de mandate pentru a forma un guvern, o cifră pe care niciun partid nu a atins vreodată singur. Sondajele estimează că tabăra lui Netanyahu, formată din Likud, două partide de extremă dreaptă conduse de Bezalel Smotrich și Itamar Ben-Gvir, și două partide ultraortodoxe, va obține între 49 și 55 de locuri, sub pragul de 61.

Participarea cetățenilor arabi e un element crucial!

Opoziția, deși pare puternică pe hârtie, este profund fragmentată.

Eisenkot are la dreapta sa partidele conduse de fostul șef al guvernului Naftali Bennett și de fostul ministru al apărării Avigdor Liberman, iar la stânga Partidul Democraților condus de Yair Golan.

Faptul că Bennett și Liberman nu l-au sprijinit pe Eisenkot și că ambii au propriile ambiții pentru funcția de premier complică semnificativ procesul de formare a unui guvern alternativ.

Orice coaliție de opoziție ar avea probabil nevoie de sprijinul sau abținerea partidelor arabe, o posibilitate exclusă de mulți lideri ai opoziției.

În absența unei majorități clare pentru oricare dintre tabere, rezultate plauzibile includ un blocaj politic, un guvern minoritar, un guvern de uniune națională sau organizarea unor noi alegeri. Deoarece niciun bloc nu pare a câștiga cu ușurință, rezultatul final ar putea depinde de marjele de vot și de rata de participare. Câteva mii de voturi pot determina dacă un partid mic dispare sau intră în parlament, devenind factorul decisiv care sparge impasul.

Participarea electorală a cetățenilor arabi este un alt element crucial.

Cetățenii palestinieni din Israel, care constituie aproximativ 20% din populația țării, au votat tradițional la rate mai mici decât media națională. La scrutinul din 2022, participarea arabilor a fost de 53,2%, în timp ce rata generală a fost de 70,6%. De această dată, institutele de sondare se așteaptă ca participarea să depășească 60%, ceea ce ar ridica pragul efectiv pentru supraviețuirea partidelor mici.

Un alt factor care atrage atenția este diaspora israeliană. Țara nu permite votul din străinătate, cu excepția personalului diplomatic. Datele oficiale indică că peste 11% din cei 7,3 milioane de electori cu drept de vot, adică aproximativ 810.000 de persoane, locuiesc în afara granițelor. Mii de cetățeni intenționează să se întoarcă în țară exclusiv pentru a vota, o mișcare care poate influența semnificativ echilibrul politic.

Ce contează pentru electori? Într-o națiune care a traversat ani de război, securitatea și responsabilitatea rămân forțe electorale dominante.

Totuși, costul vieții apare ca o îngrijorare majoră, în special pentru generația tânără.

Sondajul Canalului 12 arată că 21% dintre israelieni consideră economia și costul vieții drept prioritatea principală, înaintea recrutării ultraortodocșilor (17%), a eșecului din 7 octombrie (14%) și a războiului cu Iranul (10%).

Aceste priorități diferă semnificativ între tabere: în rândul electorilor lui Netanyahu, războiul cu Iranul este pe primul loc cu 21%, în timp ce pentru electorii opoziției, eșecul de securitate din 7 octombrie conduce cu 28%. Un studiu al centrului de cercetare Achord de la Universitatea Ebraică, realizat în septembrie, a constatat că 58% dintre tinerii cu vârstă între 22 și 34 ani au declarat că costul vieții și prețurile locuințelor vor influența votul lor, în timp ce doar 36% au menționat securitatea.

În ciuda acestor date, economia nu a fost tema centrală a campaniei până la weekendul imediat anterior votului, când Netanyahu a plasat-o în prim-plan. Într-un interviu acordat Canalului 10, axat pe economie, Netanyahu a comentat valul de condamnări internaționale la adresa coloniilor din Cisiordania. A afirmat că Israelul trebuie să se pregătească pentru posibile sancțiuni bancare internaționale prin dezvoltarea unei economii capabile să le ocolească. A menționat că se ia în considerare utilizarea criptomonedelor și tehnologiei blockchain, solicitând elaborarea unui plan strategic în acest sens.