Alegeri în Israel: cine poate înlocui pe Netanyahu

Yashar va câștiga între 20 și 23 mandate în Knesset?

Marți, 27 octombrie, cetățenii Israelului merg la vot într-un scrutin decisiv pentru viitorul țării.

Pe scena electorală, confruntarea principală este între Benjamin Netanyahu, prim-ministru în funcție și șef al Likud, și Gadi Eisenkot, fost șef al Statului Major și candidatul Yashar, care conduce tabăra opoziției.

În cursă sunt și alți jucători: Naftali Bennett (B' Yachad), Yair Lapid (centru), Yair Golan (stânga) și Avigdor Liberman (fost ministru al Apărării). După vot, aceste formațiuni vor negocia în Knesset pentru a construi o majoritate.

Cine este, așadar, acest candidat?

La 66 de ani, Eisenkot a servit ca șef al Statului Major între 2015 și 2019, perioadă în care tocmai Netanyahu deținea funcția de prim-ministru. Născut dintr-o familie de imigranți marocani, a crescut în Tiberias și Eilat, departe de epicentrul puterii. După patru decenii în uniformă, a intrat în viața politică în 2022, alături de fostul ministru al Apărării Benny Gantz.

Imaginea sa publică a fost profund marcată de drama personală adusă de războiul declanșat după atacul Hamas din 7 octombrie 2023: fiul său cel mai tânăr, Gal Eisenkot, a pierit în luptele din Fâșia Gaza, iar doi dintre nepoții săi au avut aceeași soartă în conflict.

Sondajele de opinie, publicate înainte de vot, sugerează că Yashar ar putea secura între 20 și 23 mandate în Knesset, depășind astfel Likud-ul. Eisenkot conduce, de asemenea, în anumite măsurători ale încrederei cetățenilor pentru funcția de prim-ministru. Totuși, specificitatea sistemului politic israelian face ca victoria la urne să nu asigure automat constituirea executivului. Puterea se încredințează politicianului care demonstrează cele mai mari șanse de a aduna o majoritate de 61 din totalul de 120 de mandate.

Sondajele arată că nici tabăra pro-Netanyahu, care cuprinde partide ultraortodoxe și de extremă dreapta, nici tabăra anti-Netanyahu nu sunt aproape de pragul de 61, deschizând perspectiva unui nou blocaj politic.

Campania lui Eisenkot s-a axat pe responsabilitatea politică și pe reforma instituțiilor în urma atacurilor din 7 octombrie 2023. Fostul general promite constituirea unei comisii de anchetă pentru a investiga eșecurile anterioare atacului Hamas, o inițiativă pe care Netanyahu o a respins până acum. De asemenea, propune introducerea serviciului militar sau național obligatoriu pentru toți cetățenii. Sloganul său de campanie îl prezintă drept „un luptător, un lider, un unificator”, iar partidul Yashar promovează depășirea diviziunii clasice dintre stânga și dreapta.

Deși se poziționează ca alternativa la actualul premier, Eisenkot împărtășește numeroase poziții cu acesta în domeniul securității.

Netanyahu folosește politic tensiunile cu Iranul!

La fel ca majoritatea liderilor israelieni, a susținut operațiunile militare în Gaza, Liban și împotriva Iranului. Totodată, a acuzat Netanyahu că a prelungit conflictul din Gaza din motive politice și că a expus ostaticii la pericol. În chestiunea iraniană, obiectivele celor doi lideri sunt similare: blocarea accesului Iranului la arma nucleară și limitarea rețelei sale de aliați regionali.

Cu toate acestea, Eisenkot susține că succesul militar trebuie completat de soluții diplomatice.

Opoziția acuză Netanyahu de utilizare politică a tensiunilor cu Iranul.

Premierul a devenit ținta unor critici din partea liderilor opoziției după ce au apărut informații despre discuții la nivel înalt privind o posibilă operațiune împotriva Iranului, transmite AFP.

Adversarii politici susțin că el încearcă să exploateze amenințarea iraniană pentru a-și consolida poziția la alegeri, acuzații pe care guvernul le-a respins.

Cel mai dur atac a venit de la Avigdor Lieberman, care a cerut o anchetă pentru „trădare”, afirmând că premierul „este gata să sacrifice viața soldaților pentru a evita o înfrângere electorală”.

Controversa a fost alimentată de o dezvăluire a postului de știri Canal 12, care a raportat că șeful Statului Major, Eyal Zamir, a solicitat o „discuție aprofundată” cu premierul despre o eventuală operațiune care „ar putea duce la un conflict cu Iranul”. Aceeași sursă menționează că comandantul a cerut garanții juridice și documente semnate de liderii politici înainte de o astfel de decizie. Canal 12 a caracterizat confruntarea dintre puterea politică și armată ca „inedită”, subliniind că publicarea informațiilor a fost aprobată de cenzura militară.

Israel Katz, ministrul Apărării, a negat existența unor planuri de atac înainte de vot și a respins informațiile despre divergențe dintre guvern și armată.

„Rapoartele despre dezacordurile dintre politic și militar sunt exagere”, a declarat Katz, subliniind că deciziile se iau în consens.

Cu toate acestea, dezvăluirile au stârnit o vală de critici în mediul politic israelian, care se întreabă dacă premierul folosește amenințarea iraniană ca instrument electoral.