Schimbare la vârf, aceeași politică: ce înseamnă votul din 27 octombrie pentru Gaza

Cum se formează noul guvern?

Schimbare la vârf, aceeași politică: ce înseamnă votul din 27 octombrie pentru Gaza

Rezultatele votului din 27 octombrie pot schimba puterea internă în Israel, dar nu promit o revoluție în modul în care statul tratează vecinii săi.

Așa arată analiza semnată de Beth Oppenheim, cercetătoare la Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR).

Ea subliniază că, deși schimbul de putere la vârf aduce alte fețe la conducere, sistemul iliberal care definește politica externă și internă a țării riscă să rămână intact.

Ce spun partidele despre palestinieni?

Pentru Europa, provocarea e să înțelegi ce ar putea face un eventual nou executiv în Gaza, în Cisiordania și în relațiile cu vecinii regiunii.

Procesul e complex.

Conform calendarului Comisiei Electorale Centrale, alegerile pentru Knesset, parlamentul cu 120 de scaune, vor avea loc marți, 27 octombrie. Obținerea unei majorități absolute necesită cel puțin 61 de mandate.

Documentația publicată la 15 octombrie de serviciul de cercetare al Parlamentului European detaliază dificultățile cu care se confruntă adversarii lui Netanyahu la construirea unei coaliții funcționale.

Oppenheim identifică cinci scenarii posibile după vot, care variază de la un blocaj politic prelungit până la un guvern de unitate națională cu rotație a funcției de prim-ministru.

Politica externă se schimbă cu guvernul?

Între aceste extreme se află variante ca un executiv minoritar susținut de partidele reprezentând cetățenii palestinieni ai Israelului, o înțelegere cu formațiunile ultraortodoxe sau atragerea unor parlamentari din tabăra rivală.

Aceste sunt posibilități teoretice, nu predicții certe, iar numele care va ocupa fotoliul de prim-ministru nu este încă stabilit.

Pentru a înțelege dinamicile ideologice care vor guverna viitorul guvern, Oppenheim a elaborat un studiu separat, publicat la începutul lunii curente, care analizează programele și viziunile zece partide evreiești care depășesc pragul electoral. Autoarea le categorizează în patru mari curente: sioniști liberali, naționaliști, naționaliști religioși și ultraortodocși. Analiza se bazează pe programele partidelor, declarațiile liderilor și peste 30 de interviuri realizate în intervalul ianuarie-septembrie 2026. Deși studiul nu include partidele cetățenilor palestinieni, sprijinul acestora rămâne esențial pentru echilibrul unei eventuale coaliții.

Din punct de vedere strategic, schimbarea la conducere nu este echivalentă cu o schimbare de politică externă.

Chiar dacă un guvern al opoziției ar putea opri reforma sistemului judiciar și ar putea iniția o anchetă de stat privind eșecul de securitate din 7 octombrie 2023, fragilitatea unei asemenea coaliții ar putea limita capacitatea acesteia de a-și implementa programul.

Ce ar trebui să facă europenii?

În ceea ce privește relația cu palestinienii, analiza distinge între schimbări de conduită și obiective de fond. Oppenheim anticipă că un nou guvern ar putea limita violența coloniștilor și ar putea reduce presiunea asupra Autorității Palestiniene, dar extinderea coloniilor ar putea continua.

În evaluarea ei, refuzul unui stat palestinian și preferința pentru instrumente militare de securitate sunt trasă ale unor partide, nu angajamente ale unui guvern încă în formare.

Pe baza acestor analize, Oppenheim formulează o serie de recomandări adresate Uniunii Europene. Ea sugerează ca Bruxelles-ul să comunice viitorului executiv israelian condițiile concrete necesare pentru a relansa relația diplomatică.

Aceste condiții includ limitarea violenței coloniștilor și revenirea la diplomația regională. Dacă expansiunea teritorială continuă, autoarea consideră că europenii ar trebui să fie pregătiți să folosească instrumente politice și economice, inclusiv măsuri împotriva extinderii coloniilor.