Gadi Eisenkot, rivalul lui Netanyahu, își pierde fiul în Gaza

Un posibil blocaj domină scena politică actuală!

În peisajul politic israelian actual, unul dintre cele mai puternice argumente electorale pentru Gadi Eisenkot rezidă într-o simplă, dar decisivă realitate: el nu este Benjamin Netanyahu. Pentru mulți cetățeni, în cadrul unor alegeri considerate printre cele mai cruciale din istoria statului, această diferență pare a fi suficientă pentru a determina alegerea. În vârstă de 66 de ani, Eisenkot, fiu al imigranți marocani, a urcat până la cel mai înalt post militar al țării. Creșterea sa în Tiberias și Eilat, îndepărtat de centrele puterii politice, contrastă vizibil cu traiectoria privilegiată a Netanyahu, crescut în cercurile de putere din Ierusalim.

Cariera lui Eisenkot în politică a fost recentă, după o viață petrecută în mare parte în cadrul Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF). S-a alăturat Brigăzii Golani în 1978 și, în decursul a 40 de ani de serviciu militar, a devenit șef al Statului Major, funcție ocupată între 2015 și 2019.

Această perioadă a cuprins unul dintre cele mai disputate episoade din istoria militară recentă: în 2016, sergentul Elor Azaria a împușcat mortal un atacator palestinian rănit la Hebron.

În pofida presiunilor politice de dreapta, inclusiv cele ale lui Netanyahu, Eisenkot a susținut o anchetă militară și un proces, argumentând că disciplina și principiile etice ale armatei trebuie menținute.

În 2022, Eisenkot a intrat în arena politică alături de altul fost șef al Statului Major, Benny Gantz. După atacul din 7 octombrie 2023, inițiat de Hamas, ambii s-au alăturat cabinetului de urgență al lui Netanyahu. Totuși, în iunie 2024, au părăsit guvernul, invocând absența unei strategii clare pentru perioada post-război. Până la acea dată, conflictul avusese deja un impact profund asupra familiei lui Eisenkot.

Fiul său cel mai tânăr, Gal, în vârstă de 25 de ani, a fost ucis în decembrie 2023, în timpul luptelor în Fâșia Gaza, la doar două luni după începutul războiului.

Doi dintre nepoții săi au murit, de asemenea, în acțiuni militare.

„La mormântul lui Gal, am jurat că sacrificiul pe care l-a făcut el și pe care l-au făcut prietenii lui, cei pe care îi cunoștea și cei pe care nu îi cunoștea, nu va fi în zadar”, a scris Eisenkot în aprilie 2026, într-un articol publicat în ziarul Yedioth Ahronoth. El a subliniat că această promisiune constituie un pilon central al misiunii sale politice.

Situația politică actuală este marcată de un posibil blocaj. Nici coaliția de dreapta a lui Netanyahu, nici blocul opoziției condus de Eisenkot nu au obținut o majoritate clară pentru formarea unui guvern.

Blocul lui Netanyahu ar urma să obțină 53 de mandate, în timp ce opoziția ar urma să aibă 48. Niciunul dintre cele două tabere nu dispune de suficiente locuri pentru a forma o majoritate în Knesset, parlamentul israelian compus din 120 de membri. În acest context, partidele arabe, care ar urma să obțină un număr record de 18 mandate, ar putea deveni factorul decisiv.

Dacă Eisenkot și aliații săi din opoziție ar alege să colaboreze cu aceste partide, ar putea găsi o cale spre formarea unui guvern. Totuși, obstacolele politice sunt semnificative. Yair Golan, liderul partidului de stânga Democrații, a cerut opoziției să-și depășească divergențele pentru a forma o coaliție. Alți aliați, printre care liderii de dreapta Avigdor Lieberman și Naftali Bennett, au exclus categoric formarea unui guvern din care să facă parte partidele arabe. Rămâne de văzut dacă aceștia ar accepta sprijinul partidelor arabe din afara guvernului, în cadrul unei formule de guvern minoritar.

La rândul său, Eisenkot a declarat că partidele arabe nu îndeplinesc condițiile impuse pentru a face parte dintr-un guvern condus de el.

Printre aceste cerințe se numără recunoașterea Israelului ca stat evreiesc și calificarea Hamas drept organizație teroristă care trebuie desființată. Deocamdată, nu este clar ce cale ar putea duce la formarea unui guvern și nici dacă o astfel de variantă există.

Eisenkot se deosebește de Netanyahu prin caracter, stil și temperament. Pe afișele electorale, el este prezentat drept „un luptător, un lider, un om care unește”. Partidul său se numește Yashar, cuvânt care înseamnă „drept” în ebraică. Numele este inspirat de o afirmație a fostului ostatic Eli Sharabi, răpit în timpul atacului din 7 octombrie: „Nu este nici de dreapta, nici de stânga, este drept”.

Eisenkot împărtășește poziția dură a lui Netanyahu în securitate!

Principalele promisiuni electorale ale lui Eisenkot vizează problemele interne și asumarea responsabilității. El promite înființarea unei comisii naționale de anchetă care să investigheze eșecurile ce au permis atacul din 7 octombrie, solicitare căreia Netanyahu i s-a opus de la începutul războiului.

Eisenkot mai promite introducerea serviciului militar obligatoriu sau a serviciului național pentru toți cetățenii. Actuala coaliție de guvernare depinde de partide care cer menținerea scutirilor generale de la serviciul militar pentru evreii ultraortodocși.

În materie de securitate, Eisenkot are o poziție dură și împărtășește multe dintre convingerile lui Netanyahu.

La fel ca aproape toți rivalii premierului, el a susținut, în linii mari, operațiunile militare israeliene din Gaza, Liban și Iran.

În cadrul armatei israeliene, numele său este asociat cu „doctrina Dahiya”, care presupune folosirea unei forțe copleșitoare împotriva infrastructurii civile pentru a descuraja viitoare atacuri ale grupărilor armate.

De asemenea, este asociat cu strategia cunoscută drept „campania dintre războaie”, care presupune operațiuni secrete și acțiuni militare de intensitate redusă, menite să slăbească inamicul fără a declanșa un conflict de amploare.

În privința Iranului, Eisenkot împărtășește obiectivele centrale ale lui Netanyahu: împiedicarea Teheranului să obțină arme nucleare și slăbirea rețelei de grupări aliate cu Iranul din regiune. El a criticat însă lipsa unei strategii în cel mai recent conflict și susține că rezultatele obținute pe plan militar trebuie însoțite de eforturi diplomatice.

Eisenkot l-a criticat dur pe Netanyahu pentru modul în care a gestionat războiul din Gaza, acuzându-l că prelungește conflictul din motive politice și pune în pericol ostaticii israelieni.

Aceste acuzații au contribuit la decizia sa de a părăsi cabinetul de război.

În privința palestinienilor, Eisenkot provine din structurile de securitate ale Israelului, iar printre potențialii săi parteneri de coaliție s-ar putea număra partide de dreapta care nu ar accepta schimbări radicale ale direcției strategice a țării. În privința Fâșiei Gaza, el a promis să pună capăt guvernării Hamas în termen de 18 luni, fie prin aplicarea planului de încetare a focului propus de Donald Trump, fie prin ceea ce a descris drept operațiuni militare „creative”.

În practică, obiectivele declarate ale lui Netanyahu sunt, în linii mari, similare. Eisenkot susține însă că „atât timp cât Netanyahu este la putere, Hamas rămâne la putere”.

Înainte de a intra în politică, Eisenkot avertizase că menținerea controlului israelian asupra palestinienilor din Cisiordania ocupată riscă să ducă la crearea unui stat binational, pe care l-a descris drept „sfârșitul viziunii sioniste”. După 7 octombrie, el a respins însă soluția celor două state.

Recent, într-un interviu, a afirmat că oricine mai susține această variantă este „delirant”, fără să prezinte o alternativă proprie.

Eisenkot se opune totuși anexării oficiale a teritoriilor palestiniene și construirii de avanposturi ilegale. El a calificat drept o „greșeală” planul guvernului israelian de a construi în zona E1 din Cisiordania, din cauza costurilor diplomatice pe care le-ar implica. De asemenea, a promis să ia măsuri împotriva violențelor comise de coloniștii israelieni și a ceea ce a numit explicit „terorism evreiesc”. El a acuzat guvernul că limitează capacitatea forțelor de securitate de a interveni.