4 scenarii după alegeri, fără majoritate în Knesset

Cum se formează o coaliție?

Rezultatele votului de marți 1 iunie nu au generat o majoritate clară în Parlamentul israelian. Nicio tabără politică nu a reușit să adune cele 61 de mandate necesare pentru a asigura controlul asupra Knesset.

Agenția de presă AFP analizează mai jos cele patru scenarii posibile pentru formarea noului guvern.

După ce președintele Isaac Herzog va numi un candidat pentru a forma un guvern - cel pe care-l consideră cel mai capabil să adune 61 de mandate - vor începe negocieri, în general lungi și intense. Precedentele din 2022 arată că acest proces poate dura mult timp: Benjamin Netanyahu a trebuit să aștepte 58 de zile pentru a construi o coaliție funcțională.

Partidul Likud al lui Netanyahu obține cele mai multe mandate (27, conform estimărilor), dar blocul său va întâmpina dificultăți în atragerea partenerilor din afara extremei drepte și a ultraortodocșilor.

Guvern minoritar: e posibil?

Pe deasupra, tabăra lui Gadi Eisenkot se poate baza pe transfugi din tabăra premierului în exercițiu sau pe voturile partidelor arabe. Cele două liste arabe israeliene au obținut un număr-record de mandate (19, conform ultimelor estimări). Istoria politică israeliană este bogată în răsturnări și dezertări, iar inversările de alianțe nu sunt excluse.

Dacă niciun bloc nu reușește să ajungă la 61 de mandate, se poate forma un guvern minoritar cu susținerea punctuală a unor deputați. În această ipoteză, cele două liste arabe israeliene devin factorul decisiv.

Formațiunea Raam a lui Mansour Abbas (creditată cu 6 mandate) s-a declarat pregătită să coopereze cu blocul lui Gadi Eisenkot, iar Lista Unită a propus să ofere o „plasă de siguranță” oricărei coaliții care îl înlătură pe Netanyahu.

Totuși, principalele figuri din blocul opoziției s-au arătat reticente să asume public această ipoteză, din cauza ostilității unei mari părți a electoratului evreu față de orice formă de alianță cu arabii israelieni.

Uniune națională: vis sau realitate?

Netanyahu a axat campania împotriva unei cooperări între blocul lui Eisenkot și partidele arabe, prezentând-o drept o amenințare la supraviețuirea statului.

Acest scenariu pare fantezist, având în vedere polarizarea extremă a eşichierului politic israelian. Totuși, unirea partidelor „sioniste” - fără formațiunile arabe și ultraortodocși - este evocată frecvent de comentatori.

Un sondaj din octombrie arăta că 55% dintre intervievați preferau un guvern de uniune națională unor noi alegeri, dacă scrutinul nu degaja o majoritate clară. Precedentul din 2020 este relevant: atunci, Benjamin Netanyahu și Benny Gantz au încheiat un acord de împărțire a puterii, cu rotație în postul de premier. Acest atelaj s-a prăbușit după un an, antrenând noi alegeri.

Presa raportează că președintele Isaac Herzog acționează în culise pentru o apropiere între Netanyahu și Eisenkot, în caz de paralizie.

Și dacă nimic nu merge?

Totuși, această ipoteză se lovește de o respingere puternică din ambele tabere, mai ales în blocul opoziției, care a transformat aceste alegeri într-un referendum împotriva premierului în exercițiu.

Dacă niciun candidat nu reușește să formeze un guvern, cetățenii israelieni se vor întoarce la urne. Începând din aprilie 2019 și până în martie 2021, au avut loc patru rânduri de alegeri din cauza incapacității forțelor politice de a se înțelege.

Candidatul desemnat de președinte are la dispoziție 28 de zile pentru a forma o coaliție, cu o posibilă prelungire de 14 zile. În caz de eșec, pot fi angajate alte proceduri înainte de dizolvarea Knesset. O nouă campanie electorală prelungeste instabilitatea politică într-o țară încă marcată de consecințele atacului Hamas din 7 octombrie 2023 și de războaiele regionale.

Până la finalizarea procesului, Netanyahu rămâne premier interimar.