Netanyahu supraviețuiește încercării de destituire, dar țara rămâne blocată politic

Trei blocuri și fără majoritate: cum scapă Israelul de Netanyahu?

Israelul a votat împotriva lui Netanyahu, dar nu știe cum să scape de el.

Alegerile au împărțit țara în trei blocuri, iar Benjamin Netanyahu a supraviețuit unei alte încercări politice de a-l îndepărta de la putere, deși partidul său și aliații săi de extremă dreaptă au pierdut teren.

Datele publicate miercuri, 28 octombrie, de către Comisia Electorală Centrală, după numărarea 76,8% a sondajelor, arată o distribuție extrem de complicată a celor 120 de locuri din Knesset:

- Blocul lui Netanyahu: 54 de locuri - Opoziția condusă de Gadi Eisenkot: 47 de locuri - Partidele arabe: 19 de locuri

E o fotografie temporară, nu rezultatul final. Voturile militare și alte categorii de buletine speciale trebuie incluse în numărătoare, astfel încât distribuția mandatelor poate fi supusă modificării.

Participarea a atins 77,7%, cel mai ridicat nivel din 1999, cu 7,1 puncte procentuale în comparație cu alegerile din 2022. Participarea militară a fost de 79,9%. Mobilizarea a fost, prin urmare, extraordinară pentru o societate epuizată de războaie, polarizare și conflicte politice nesfârșite.

Votul arab: cheia care poate decide viitorul țării!

Proiecțiile pun Likud, partidul lui Netanyahu, pe primul loc, cu aproximativ 27 de mandate, urmate de Yashar, fostul șef de stat Gadi Eisenkot, cu aproximativ 21. Diferența este relevantă din punct de vedere politic, dar nu este suficientă pentru a produce un guvern. În Israel, alegătorii votează pe listele partidelor, iar guvernarea depinde de formarea unei majorități parlamentare. Niciun partid n-a câștigat niciodată singuri 61 de locuri necesare.

Netanyahu are nevoie de șapte deputați în plus, conform configurării provizorii. Eisenkot ar avea nevoie de 14 dacă s-ar baza exclusiv pe blocul actual. În contrast, cu cele 19 mandate ale partidelor arabe, oponenții lui Netanyahu ar ajunge teoretic la 66. Dar aritmetica alegerilor este o disciplină mult mai simplă decât politica israeliană.

Partidele care reprezintă cetățenii arabi ai Israelului au văzut o creștere dramatică.

Lista comună și Ra am sunt creditate împreună cu 19 mandate, comparativ cu zece în legislatura anterioară. Mobilizarea alegătorilor arabi, estimată de unele sondaje ca fiind de aproximativ 80%, a devenit unul dintre fenomenele decisive ale votului.

Și aici vine unul dintre marile paradoxe ale alegerii.

De ce Netanyahu rămâne indispensabil?

Electoratul arab a votat masiv, inclusiv pentru a pune capăt guvernului lui Netanyahu, dar partidele sale riscă să rămână excluse de la combinațiile politice considerate acceptabile de liderii grupurilor importante evreiești.

Netanyahu a respins deja perspectiva unui guvern dependent de sprijinul partidelor arabe. În timpul campaniei, el le-a atacat dur și a prezentat mobilizarea votanților arabi ca o amenințare pentru dreapta israeliană.

Pe de altă parte, Yair Golan, liderul Partidului Democrat, a cerut opoziției să ia majoritatea alături de partidele arabe.

Astfel, Israelul ar putea ajunge la punctul în care voturile care fac posibilă o schimbare de guvernare sunt aceleași care o parte a clasei politice refuză să devină la putere.

Aceasta este probabil adevărata explicație a alegerilor. Netanyahu poate fi urât în străinătate, vehement provocat acasă, procesat pentru cor. Dar rănile războiului, frica și imaginea politicianului indispensabil îl țin în joc. Trump, susținătorul extern care contează, și dosarul penal nu l-au scos din curs. Ce urmează: negocieri, blocadă sau alte alegeri. Un rezultat mai tulburător decât victoria sau înfrângerea lui Netanyahu.

Marele întrebare nu mai este dacă Netanyahu a câștigat alegerile, ci de ce un astfel de politician provocat continuă să fie indispensabil pentru o parte semnificativă a electoratului israelian.