Netanyahu câștigă 53 de mandate, opoziția 48, iar partidele arabe obțin 19 în Knesset
Ce înseamnă noile numere? Rezultatele finale ale scrutinului legislativ au stabilit o distribuție a celor 120 de locuri din Knesset care reflectă o reconfigurare a peisajului politic israelian.…
Petru SârbuPublicat 3 min de citit

Ce înseamnă noile numere?
Rezultatele finale ale scrutinului legislativ au stabilit o distribuție a celor 120 de locuri din Knesset care reflectă o reconfigurare a peisajului politic israelian. Blocul aliat cu prim‑ministrul Benjamin Netanyahu a securizat 53 de mandate, tabăra opoziției a obținut 48, iar formațiunile reprezentative ale cetățenilor arabi au adunat 19.
Partidul Likud, pe axa dreaptă naționalistă și condus de însuși Netanyahu, a câștigat 27 de mandate. Partidul extremist Otsma Yehudit, sub conducerea lui Itamar Ben Gvir, a obținut 7 locuri.
Cum s-a format coaliția de dreaptă?
Ultra‑ortodoxul așkenaz Yahadut HaTorah, condus de Ya’akov Asher, a primit de asemenea 7 mandate. Partidul ultra‑ortodox sefard Shas, liderul său fiind Aryeh Deri, a securat 6 mandate. De asemenea, Partidul Sionist Religios, o forță de extremă dreapta condusă de Bezalel Smotrich, a obținut 6 mandate.
Partidul Yashar, de centru, condus de Gadi Eisenkot, a obținut 21 de mandate. B’Yahad, o formațiune liberală condusă de Naftali Bennett, a câștigat 12 locuri.
Cât de puternică e tabăra opoziției?
Partidul Democrații, poziționat pe centru‑stânga și condus de Yair Golan, a primit 8 mandate. În sfârșit, Israel Beitenu, o forță de dreapta naționalistă condusă de Avigdor Liberman, a obținut 7 mandate.
Lista Comună, o alianță între Hadash (cu nuanțe neocomuniste), Ta’al și Balad (ambele cu profil naționalist arab), condusă de Yousef Jabareen, a câștigat 11 mandate. Partidul Ra’am, o formațiune islamistă moderată condusă de Mansour Abbas, a obținut 8 locuri.
Câte mandate au obținut cetățenii arabi?
Tabăra lui Netanyahu a înregistrat o scădere de la 64 la 53 de mandate, deși a acumulat 83.000 de voturi suplimentare, pe fondul unei participări electorale mai mari și a creșterii bazei electorale. Opoziția sionistă a câștigat două mandate suplimentare, însă cea mai semnificativă creștere a fost înregistrată de formațiunile arabe, care au trecut de la 10 la 19 mandate.
Comisia Electorală Centrală are termen limită până pe 4 noiembrie pentru a valida oficial rezultatele.
Cum se compară cu alegerile anterioare?
Procesul va trebui să ia în considerare o anchetă inițiată de serviciul de informații Shin Bet, care a sesizat o posibilă interferență din partea Qatarului în favoarea partidului Ra’am.
Ulterior, președintele statului, Isaac Herzog, va desfășura consultări cu fiecare formațiune pentru a identifica candidatul preferat pentru funcția de prim‑ministru. Odată nominalizat, acest ultim are la dispoziție 28 de zile pentru a prezenta compoziția guvernamentală în fața Knesset, cu posibilitatea unei prelungiri de 14 zile.
Cum se validează și se formează guvernul?
În cazul în care primului nominalizat i se refuză formarea executivului, șeful statului va desemna un al doilea candidat, care va dispune de aceleași 28 de zile, dar fără opțiunea de prelungire. Dacă și acest al doilea eșuează, iar 61 de parlamentari propun un al treilea candidat, acest ultim are 21 de zile pentru a încerca formarea guvernului.
În absența unui acord, Knessetul se dizolvă automat și se anunță un nou scrutin legislativ.
Ce scenarii de guvernare sunt posibile?
Formațiunile arabe au semnalat disponibilitatea de a sprijini tabăra opoziției, în special candidatul Gadi Eisenkot, ceea ce ar aduce sprijinul a 67 de deputați.
Totuși, liderul Israel Beitenu, Avigdor Liberman, a declarat categoric că nu va intra într-o coaliție cu formațiunile arabe, reducând astfel sprijinul potențial pentru un candidat al opoziției la 60 de voturi, adică exact jumătate din necesarul de 61.
Ce dinamici de sprijin există?
În paralel, prim‑ministrul Netanyahu a făcut un apel către Eisenkot pentru a se alia într-un executiv de dreapta.
În plus, președintele american Donald Trump a sugerat un mecanism de guvernare prin rotație tripartită, care ar începe cu Netanyahu, continuând cu Eisenkot și încheind cu Bennett.





