Netanyahu acuzat de manipulare alegerilor prin interferență din Qatar

Abbas a respins acuzațiile și a replicat ironic la Netanyahu!

Manipulare electorală: Acuzațiile de implicare qatarează în scrutinul din Israel

Scandalul legat de suspiciunile de intervenție străină, în special din partea statului Qatar, a transformat complet dinamica politică a alegerilor israeliene.

Imediat după închiderea urnelor, în seara zilei de marți, Benjamin Netanyahu, șeful partidului Likud (dreapta naționalistă, care a cucerit 27 din cele 120 de mandate și a ocupat locul 1), a lansat o acuzație de fraudă.

Contextul era încărcat: cele două liste arabo-israeliene au atins rezultate record, sprijinite de o participare masivă a electoratului arab.

În ziua de joi, Nathan Solberg, președintele Comisiei Electorale Centrale, a cerut serviciului de inteligență intern, Shin Bet, să investigateze „serioase suspiciuni” privind interferențele în procesul electoral. Prema a relatat despre arestarea a șapte persoane, dintre care trei au fost eliberate ulterior sub control judiciar.

Există două axe principale de investigație: prima se concentrează pe implicarea Qatarului (presa israeliană a menționat și Turcia), iar a doua vizează mituirea unor alegători cu sume echivalente cu 65 – 95 dolari SUA.

Partidul Ra’am (islamist moderat), condus de Mansour Abbas, este considerat beneficiarul principal al acestei operațiuni. Acesta a obținut cel puțin șapte mandate (în anumite etape ale numărătorii, cifra a urcat la opt), față de doar patru în alegerile din 2022. Lista Comună, o alianță formată din partidele naționaliste arabe Hadash, Ta’al și Balad, a obținut 11 sau 12 mandate. Împreună, cele două liste dețin un număr record de 19 mandate, ceea ce le conferă rolul de balanță a puterii.

Această poziție le permite să decidă între blocul de dreapta/extrema dreapta/ultra-ortodocși condus de Netanyahu, care a adunat 53 de mandate, și opoziția sionistă, cu 48 de mandate.

De reținere este că majoritatea absolută necesară pentru formare unei coaliții este de 61 de mandate din totalul de 120. Pentru comparație, în legislatura anterioară, coaliția de guvernare dispunea de 68 mandate, opoziția de 42, iar partidele arabe de 10.

Autoritățile din Doha au reacționat cu fermitate.

Majed Al Ansari, purtătorul de cuvânt al ministerului de externe qatarez, a emis un comunicat în care se spunea: Respingem categoric acuzațiile potrivit cărora Qatarul ar fi intervenit în alegerile din Israel sau ar fi finanțat activități menite să influențeze rezultatul acestora.

Respingem acuzațiile formulate de anumiți politicieni israelieni și de contactele acestora din mass-media, care au lansat o nouă campanie de dezinformare, urmărind să atragă Qatarul în disputele politice israeliene în urma alegerilor din această săptămână.

Aceștia acuză Qatarul că i-a cumpărat pe Benjamin Netanyahu, stânga politică israeliană, iar acum – în această ultimă campanie – voturile arabilor. Dacă ar fi să dăm crezare acestor afirmații, ar însemna că Qatarul deține, practic, întregul Israel.

De partea sa, Mansour Abbas a respins acuzațiile și a replicat ironic la adresa lui Netanyahu: Iar lui Abu Yair [tatăl lui Yair, fiul lui Netanyahu, n. red.], care are agenți qatarezi în biroul său, îi transmitem un singur mesaj ca răspuns la campania de incitare și delegitimare pe care o desfășoară împotriva cetățenilor arabi: «Nu va fi nimic, pentru că nu există nimic».

Spre deosebire de tine, la noi acesta este adevărul, nu o altă minciună.

Această polemică se înscris în cadrul mai larg al așa-numitului „Qatar-gate”, un alt scandal în care consilieri ai lui Netanyahu au fost acuzați că ar fi primit bani din partea guvernului din Qatar în schimbul influenței pe lângă prim-ministrul israelian.

Liberman, liderul Israel Beitenu, în contrast cu ceilalți!

Reacția opoziției sioniste a fost variabilă. Gadi Eisenkot, liderul partidului Yashar (Drept, centru, 21 de mandate) și principalul rival al lui Netanyahu la funcția de șef al guvernului, a comentat cu un ton ironic: Salut faptul că Netanyahu condamnă, în sfârșit, implicarea Qatarului în Statul Israel.

Toată lumea știe că, multă vreme, am cerut în mod repetat ca Netanyahu să declare Qatarul stat inamic; el a refuzat însă de fiecare dată, alegând, în schimb, să-i spele imaginea.

Chiar și în acest moment, el continuă să mențină în cadrul cabinetului său consilieri despre care s-a dovedit deja că au primit sute de mii de dolari din partea Qatarului în timpul masacrului și al războiului, acționând chiar din interiorul biroului său pentru a promova interesele qatareze.

Naftali Bennett, liderul alianței liberale B’Yahad (Împreună, 12 mandate), a adăugat: „În această dimineață, dintr-odată – atunci când îi servește propriilor interese – Netanyahu își amintește de Qatar și se folosește de acest subiect pentru a semăna haos și a submina încrederea publicului în procesul democratic.”

Yair Golan, liderul partidului Democrații (stânga sionistă, opt mandate), a declarat: „Netanyahu încearcă să conteste rezultatele alegerilor printr-o campanie urâtă de delegitimare împotriva voinței publicului și, în special, împotriva publicului arab.”

În contrast, Avigdor Liberman, liderul partidului Israel Beitenu (Israel Casa Noastră, dreapta naționalistă), a fost extrem de ferm în declarațiile sale: „Suspiciunea de interferență în alegeri prin utilizarea de fonduri islamiste străine constituie un test pentru Statul Israel. Liderii partidelor arabe trebuie să fie investigați chiar astăzi de către Shin Bet. Statul Israel nu va fi vândut islamului radical cu bani proveniți din terorism.”

Poziția lui Liberman este strategică și se suprapune cu refuzul său de facto de a forma o alianță cu partidele arabe.

Dacă opoziția sionistă se alia cu partidele arabe, ar dispune de 67 de mandate din 120, număr suficient pentru a înlocui coaliția lui Netanyahu. Totuși, fără cei șapte deputați ai lui Liberman, acest număr scade la 60, adică exact jumătate din totalul de mandate din Knesset.

În paralel, Netanyahu pare să încerce să atragă Gadi Eisenkot într-un guvern de dreapta format din Likud și Yashar, alături de cele două partide de extremă dreapta: Otzma Yehudit (Puterea Evreilor, șapte mandate), condus de Itamar Ben Gvir, ministrul securității naționale, și Partidul Sionist Religios, condus de Bezalel Smotrich, ministrul finanțelor.

Un alt actor internațional intră în scenă: președintele SUA, Donald Trump, care avusese anunțat sprijinul său pentru Netanyahu înaintea scrutinului de marți, a propus un mecanism de rotație a funcției de prim-ministru. Conform propunerii sale, Netanyahu ar rămâne la putere până la mijlocul anului 2028, moment în care expiră mandatul președintelui Isaac Herzog, funcție onorifică pe care Trump îl sugerează să o preiaze.

Ulterior, funcția de șef al guvernului ar fi preluată de Eisenkot până la începutul anului 2030, când ar fi rândul lui Bennett până la următoarele alegeri, programate pentru octombrie 2030.

Trump pare să dorească exclusiunea cuplului Ben Gvir – Smotrich, pe care îl percepe ca ultra-extremist și dăunător imaginii internaționale a Israelului. Această formulă Netanyahu – Eisenkot – Bennett (eventual cu Liberman) a fost discutată în mai multe editoriale din presa israeliană.

Obstacolul major este că Eisenkot, Bennett și Liberman au exclus explicit orice colaborare cu Netanyahu în timpul campaniei electorale.

Mai mult, o astfel de componență ar exclude segmente largi ale electoratului israelian.

Coloniștii din Cisiordania (denumită de evrei Iudeea și Samaria), reprezentați de Ben Gvir și Smotrich, ultra-ortodocșii (reprezentați de Shas și Yahadut HaTorah) și partidele arabe, care împreună întrunesc 46 de mandate, adică peste o treime din electorat.

Aceste grupări, deși uneori rivale între ele, ar putea exprima nemulțumirea prin proteste strășene, așa cum fac deja ultra-ortodocșii în opoziție la intenția de a anula scutirile de serviciu militar pentru studenții din seminarele religioase (Yeshive).

Scandalul legat de influențarea procesului electoral prin corupție, atât externă cât și internă, se dovede a avea implicații politice mai profunde decât o simplă anulare a scrutinului din 27 octombrie.