Marea Baltică, noua Strâmtoare Ormuz

De ce Ormuz e un exemplu relevant?

La finalul summitului dedicat relațiilor dintre Rusia și Africa, Vladimir Putin a trimis un mesaj clar: Moscova e pregătită să facă față unui eventual conflict cu Europa, deși nu își dorește să ajungă la acel punct. Liderul rus a avertizat că o escaladare a tensiunilor în zona Mării Baltice ar putea reproduce scenariul din Strâmtoarea Ormuz.

Am subliniat că Finlanda, la fel ca multe alte state europene, urmărește ca toți cei implicați în dialogul internațional să respecte dreptul maritim internațional. Noi susținem această poziție.

Dar ce se întâmplă altfel? În caz contrar, ne-am gasi într-o situație similară celei din Strâmtoarea Ormuz. Poate cineva dorește ca în Marea Baltică să se creeze un scenariu asemănător celui din Golful Persic sau din Strâmtoarea Ormuz?

Noi nu ne dorim asta, a explicat Putin.

Cum a escaladat tensiunea?

În contextul actual, Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai critice căi comerciale mondiale, prin care, înainte de războiul SUA-Iran, trecea aproximativ un sfert din producția globală de petrol, este acum complet blocată și țintită de atacuri împotriva petrolierelor. Prin această comparație, Putin insinuează că Marea Baltică se expune la un risc de transformare într-o zonă de conflict militar blocat, ceea ce ar afecta rutele comerciale internaționale dacă statele europene continuă să exercite presiune asupra Rusiei.

Tensiunile în regiunea baltică s-au intensificat după ce statele europene au impus măsuri stricte de inspecție și oprirea așa-numitei „flote fantomă” de petroliere prin care Rusia exportă petrol, ocolind sancțiunile. În plus, Moscova a reiterat în alte ocazii că orice blocadă sau confiscare a navelor sale civile ar fi tratată ca o provocare directă.

În ultima perioadă, serviciile de informații din mai multe state europene și oficialii NATO au semnalat că, la ritmul actual de militarizare, Rusia ar putea fi tehnic și logistic capabilă să testeze sau să atace un stat membru NATO până în anul 2030.

Ca răspuns, Uniunea Europeană și-a stabilit obiective majore de producție de armament și consolidare militară pentru acest orizont temporal.

Tot acest efort al UE a fost ironizat de Putin, care a subliniat că economia de război a Rusiei și restructurarea armatei sunt deja la un stadiu avansat, în contrast cu țările europene care abia au început procesul.

2030: pregătirea!

Se vorbește doar despre pregătirea pentru război până în 2030.

Este corect sau nu? În primul rând, noi suntem pregătiți, dar nu dorim niciun război cu Europa. Iar ei, dacă cineva vrea, să se pregătească.

Până acum, însă, nu au reușit să provoace o înfrângere strategică a Rusiei, și este puțin probabil să se realizeze până în 2030. Dacă se va merge prea departe, nu vor mai exista învingători.

Nimeni nu ar trebui să uite asta, a afirmat președintele rus.

Deși retorică folosită de Putin joi a fost agresivă, cu afirmația că într-un conflict direct „nu vor exista învingători”, liderul rus a subliniat și intenția de a repune relațiile diplomatice pe o bază cordială. Pe lângă tonul belicos, Putin a extins și o ramură de măslin. Doar cu două zile înainte, el avuse conversații telefonice cu președintele Finlandei, Alexander Stubb, și cu premierul Norvegiei, Jonas Støre.

Ramură de măslin după tonul belicos?

În consecință, a menționat că dacă Europa dorește discuții în bloc sau separate, pentru Rusia este „absolut indiferent”, atâta timp cât se restabilesc legăturile.

Susținem orice demers care ținte restabilirea relațiilor în format complet și plenar cu statele europene.

Fie cu toate într-un pachet, prin cunoscuta organizație a UE, fie în mod bilateral, pentru noi este complet indiferent cum vor prefera ei, a spus președintele rus.

Această nuanță evidențiată de Putin constituie o strategie de tipul „divide et impera”, deoarece Rusia preferă să negocieze direct cu statele europene în format bilateral, nu cu UE ca bloc unitar, putând astfel folosi pârghii economice sau energetice, așa cum s-a văzut în consultările recente cu Slovacia.