Europa construiește rețeaua IRIS²: 348 de sateliți pentru independență

Dependența a reactivat urgența unei alternative autonome!

Dezbaterile privind suveranitatea spațială a Uniunii Europiene au cunoscut o accelerare bruscă după ce, pe 14 octombrie, forțele armate ucrainene au raportat probleme tehnice cu serviciul de comunicații prin satelit Starlink. Conectivitatea era pierdută instantaneu în momentul în care receptorile mobile depășeau pragul de viteză de 160 de kilometri pe oră, o situație frecvent întâlnită în cazul dronelor.

Deși legătura a fost restaurată parțial în scurt timp, plafonul de viteză maximă impus a rămas activ, generând incertitudini. Media Euronews. com a subliniat faptul că nu a fost identificat oficial ordonatorul acestei restrângeri.

Elon Musk, conducătorul SpaceX, a respins public susținerea că entitatea sa ar fi inițiat această oprire, precizând prin intermediul platformei X că sistemul Starshield este administrat direct de guvernul Statelor Unite.

Este esențială distincția clară dintre cele două infrastructuri operaționale ale SpaceX. Deși ambele rețele, Starlink și Starshield, provin din aceleași laboratoare tehnologice, ele servesc categorii distincte de clienți. Starlink se adresează segmentului civil, incluzând persoane private și corporații, în timp ce Starshield este arhitectat special pentru entitățile statale și armate. Această separație a stârnit reacții politice; ministrul polonez de Externe, Radosław Sikorski, a comentat pe rețelele sociale: Salutări către Elon Musk, o figură de anvergură, care pare să integreze din nou politica în ofertele sale tehnice.

În calitate de parteneri europeni, monitorizăm atent mișcările dumneavoastră. Polonia a asigurat finanțarea pentru o proporție semnificativă din terminalele instalate în Ucraina, fapt care a pus în lumină vulnerabilitatea armatelor naționale față de legăturile oferite de gigantu american.

Această dependență a reactivat urgența construirii unei alternative autonome. De aproximativ șase ani, Europa dezvolta rețeaua IRIS², acronimul derivând din expresia „Infrastructure for Resilience, Interconnectivity and Security by Satellite”. Tradusă în contextul german, denumirea desemnează infrastructura pentru reziliență, interconectare și securitate garantate prin sateliți. Obiectivul central este furnizarea de canale de date criptate și protejate pentru administrații, sectorul privat și cetățeni, acoperind totodată zonele geografice din Europa și Africa care lipsesc de semnal celular tradițional.

Securitatea datelor va fi asigurată prin integrarea tehnologiei cuantice, bazată pe infrastructura europeană de comunicații cuantice, cunoscută sub numele de EuroQCI. La începutul lunii august, Comisia Europeană și consorțiul SpaceRISE au finalizat acordurile privind implementarea acestui sistem ambițios.

Arhitectura rețelei IRIS² va consta dintr-o flotă de 348 de sateliți, distribuiți astfel: 330 pe orbite joase și 18 pe orbite medii.

Pe lângă acest nucleu, există un grup suplimentar de 66 de sateliți, alocați explicit pentru întărierii capacităților de apărare, securitate și gestionarea situațiilor de urgență.

Conform estimărilor oficiale ale comisiei, volumul de bandă largă securizată destinat instituțiilor publice va înregistra o creștere de 60% în interiorul Uniunii Europene și de 54% la scară globală.

Prioritatea inițială revine statelor, forțelor militare și serviciilor vitale, dar pe termen lung, accesul va fi extins și către utilizatorii individuali. Primii sateliți sunt programați pentru lansare în anul 2029, iar serviciile comerciale și publice vor debută treptat între 2029 și 2030.

Rolul Germaniei în această ecuație spațială este complex.

Reprezentarea țării în cadrul inițiativei se face prin intermediul companiei Orbitale Hochtechnologie Bremen, abreviată OHB, având sediul central în orașul portuar.

La data de 31 august, OHB a finalizat un contract cu operatorul SES, valabil la o sumă de puțin sub 1 miliard de euro, pentru fabricarea celor 18 sateliți destinați orbitei medii în cadrul IRIS².

Masa unui astfel de satelit la momentul lansării atinge circa 2,6 tone. Marco Fuchs, directorul general al OHB, a calificat acest demers ca fiind un pas decisiv spre autonomia europeană. Totuși, implicarea industriei germane a fost marcată de tensiuni politice încă de la început.

În decembrie 2023, Ministerul Federal al Economiei a transmis o notificare severă către companiile participante, solicitând explicații urgente privind gradul de integrare a industriei locale și ponderea valorii adăugate naționale, conform rapoartelor cotidianului Frankfurter Rundschau.

Paralel cu efortul comun european, Bundeswehr, armata germană, planifică o infrastructură orbitală națională distinctă, finanțată integral de bugetul federal. Generalul-maior Armin Fleischmann, responsabilul pentru domeniul spațial cibernetic și informațional în cadrul Bundeswehr, a declarat pentru difuzorul public regional MDR că obiectivul este crearea unei constelații similare cu Starlink, dar de dimensiuni mai reduse.

Pentru publicația economică Handelsblatt, oficialul a folosit metafora „Fritzbox-uri zburătoare” pentru a descrie modulul de comunicare dorit în spațiu. Această rețea națională va acoperi inițial flancul estic al NATO, operând sub jurisdicție exclusiv germană. Deși unele componente tehnice vor fi achiziționate de la parteneri occidentali, inclusiv din SUA, autonomia strategică rămâne ținta.

Proiectul se numește codificat SATCOMBw 4!

În septembrie 2025, ministrul Apărării, Boris Pistorius, a anunțat în cadrul congresului spațial al Federației Industriei Germane (BDI), desfășurat la Berlin, că investiția totală în proiecte militare spațiale până în 2030 va atinge 35 de miliarde de euro.

Vizita sa recentă la Bremen, în luna iulie, a avut ca scop inspectarea directă a liniilor de producție și a programelor de sateliți la OHB.

Proiectul național poartă denumirea codificată SATCOMBw 4, referindu-se la comunicațiile prin satelit ale Bundeswerh.

În faza de maturitate, conform declarățiilor armatei, rețeaua va include câteva sute de sateliți pe orbită joasă, cu un buget estimat între 8 și 10 miliarde de euro.

O primă constelație parțială, formată din maximum 40 de sateliți, este prevăzută să devină operațională încă din 2029, iar funcționarea completă a sistemului este programată pentru anul 2030.

Concurența pentru contractul principal este intensă, fiind disputată de asocierea „OHB Rheinmetall Space Networks”, stabilită la Bremen. Conform structurii propuse de companie, OHB va gestiona producția sateliților, în timp ce Rheinmetall se va ocupa de infrastructura terestră și terminale.

Decizia finală nu a fost încă emisă, sursele din industrie sugerând că atribuirea ar putea avea loc în jurul sfârșitului anului curent, deși unii analiști menționează posibilitatea debutului în prima jumătate a anului 2027.

Astfel, OHB ar fi implicată simultan în ambele mari proiecte: ca producător pentru IRIS² și ca parte a consorțiului pentru rețeaua Bundeswehr.

Situația actuală a capacităților orbitale ale Germaniei include doi sateliți vechi pe orbită geostaționară, la o altitudine de aproximativ 36.000 de kilometri, cunoscute sub denumirile COMSATBw-1 și COMSATBw-2, lansați în 2009 și 2010, respectiv. Sucesorii lor, construiți de Airbus, sunt programati a fi plasați pe orbită în 2029. De asemenea, primul dintre cei trei sateliți radar germani, din seria SARah, a fost lansat în 2022 folosind racheta Falcon 9 a SpaceX.

Construcția fizică a sateliților pentru IRIS² este distribuită mai multor actori industriali.

Contrar așteptărilor, cea mai mare parte a flotei nu va fi produsă de un gigant consacrat, ci de o startup dinamic. Aerospacelab, o firmă belgiană înființată în 2018 cu sediul la Charleroi, a câștigat contractul pentru fabricarea a 264 de sateliți pe orbită joasă. Valoarea acestei comenzi este evaluată la 2,4 miliarde de euro, cu livrările programate până în 2030.

Producția va avea loc într-o facilități nou construită din Charleroi, capabilă să producă până la 500 de sateliți pe an, începând cu 2027. Airbus se ocupă de construirea a cel puțin 66 de sateliți pentru primul straturi, destinați comunicațiilor militare, cu termen de finalizare în 2029.

Prin combinarea celor 330 de sateliți pe orbită joasă (atribuiți deja) cu cei 18 de pe orbită medie de la OHB, totalul rețelei IRIS² ajunge la cifra de 348 de unități.

Viabilitatea calendarului pentru 2029 rămâne un subiect de discuție printre experți. Planurile inițiale, conform presei, vizau lansarea primilor sateliți cu doi ani mai devreme. Principala obstacol identificate este capacitatea de lansare. Indiferent de calitatea sateliților, aceștia necesită vehicule de lansare, iar lipsa independenței în acest domeniu generează dependențe strategice. Europa se bazează pe racheta Ariane 6, care efectuează zboruri operaționale din 2024. Andreas Knopp, profesor la Universitatea Bundeswehr din München, atrage atenția în săptămânalul Das Parlament asupra limitării numărului de lansări disponibile.

Antje Nötzold, politolog de la Universitatea Tehnică din Chemnitz, descrie situația ca fiind o „problemă critică a lansatoarelor” în interviul acordat MDR.

De la începutul anului, Ariane 6 a efectuat patru lansări, dintre care trei au plasat pe orbită sateliți pentru rețeaua Amazon Leo, serviciul de internet prin satelit al gigantului american, conceput tot pentru a rivaliza cu Starlink.

Amazon a rezervat minimum 18 lansări cu Ariane 6, confirmând presiunea asupra capacităților de lansare. La începutul lunii august, Comisia Europeană a inclus achiziția serviciilor de lansare pentru IRIS² în lista pașilor următori pentru asigurarea suveranității.