greșeala României e că nu știe ce să ofere SUA

Cum a reușit Ceaușescu să atragă șefii statelor vestice?

În cadrul emisiunii „Ai Aflat!”, jurnalistul și scriitorul Doru Bușcu a analizat slăbiciunile majore ale diplomației românești în relația cu Statele Unite. Deși partidele democratice au preluat din nou controlul administrației americane, politica externă a României continuă să fie marcată de o abordare neîndemânatică.

Invitatul lui Ionuț Cristache a subliniat că, în această privire, chiar și figura controversată a lui Nicolae Ceaușescu a reușit să stârnească interesul american, în timp ce generația actuală de negociatori pare să fie necorectă față de cerințele interlocutorilor din SUA.

Emisiunea integrală poate fi vizionată pe platforma Youtube.

Redactorul-șef al publicației Cațavencii a semnalat o înțelegere insuficientă a nivelurilor de interacțiune diplomatică directă în cadrul politicii externe românești. O diplomă eficace nu se rezumă la o fotografie cu Donald Trump sau cu Marco Rubio.

Consider că politica noastră externă, pe lângă lipsa personalului competent pentru posturile cheie, suferă de o percepție greșită a contactului diplomatic.

Oficialii noștri presupun că simpla prezență în aceeași încăpere este suficientă. Cred ei că o poză cu Trump sau Rubio înseamnă că s-a creat o legătură și că suntem astfel în favoarea Statelor Unite. Realitatea este însă inversă.

Esențial este fondul propunerii prezentate. Dacă ajungi acolo nepregătit și nu vorbești în tonul așteptat de partenerul american, te pierzi din memoria acestuia.

Această metodă amatoriști în relația cu America se evidențiază prin comparația cu eroul comunist Nicolae Ceaușescu, apreciază Bușcu. Acest aspect este legat de faptul că Ceaușescu a știut să introducă substanță în oferta adresată SUA.

Nu sunt nostalgic.

Vorbesc doar despre un moment în care, deși era o figură primitivă, odioasă, comunistă, cu o conștiință povară și cu mâinile acoperite de sânge, în momentul în care a afișat independență față de Uniunea Sovietică și față de intrarea trupelor ruse în Cehoslovacia, a simțit o ocazie extrem de importantă și a redeschis poarta către Occident.

De ce diplomația românească pare mai slabă decât cea a dictatorului?

Și a oferit Occidentului o șansă de a se bucura că a fisurat blocul socialist.

Dictatorul comunist a reușit să atragă șefii statelor vestice, dovadă fiind vizitele de nivel zero efectuate la București.

De aceea, după anul 1968, lideri importanți din țările occidentale s-au deplasat în România.

Prin urmare, el nu avea nimic de oferit din punct de vedere economic. România era complet neglijabilă. Totuși, ea simboliza o fel de certificat de bun comportament în politică externă, de democratizare a zonei comuniste, a acestor state puternice.

Pentru că ne amintim că în anii 1970-1980, în Statele Unite, inamicul politic principal era Uniunea Sovietică, care reprezenta amenințarea comunismului care urma să înghită lumea, bazându-se pe putere nucleară.

Deci a știut Nea Nicu, deși era el prost și cizmar, ce să ofere. Și americanii l-au asimilat, l-au făcut consumabil.

Noi nu știm de atât timp ce să oferim.

Nu noi ca țară, ci oamenii care reprezintă această națiune.

Și propunerile de tip tun, de tip Doicești, de tip hai să aducem niște vapor cu gaz lichefiat, sunt lucruri care nu stârnesc în mod sistematic curiozitatea și interesul Americii.

Cred că Statele Unite sunt interesate de aspecte mai cuprinzătoare.

Adică dacă este vorba de o colaborare economică, trebuie să înțelegi tipul de criză în care se află țara parteneră și să te prezenți cu acea ofertă.