De ce au pierdut republicanii alegerile: prețurile la cumpărături

De ce a crescut inflația?

Scenariul e simplu: dacă republicanii caută răspunsuri pentru înfrângerea copleșitoare din alegerile de jumătate de mandat, trebuie să se gândească la celebra formulă din campania lui Bill Clinton în 1992: „E economia, idiotule!”. Potrivit analizei AFP, factori precum inflația cronică, reînvigorată de drepturile vamale impuse de Donald Trump, urmate de efectele conflictului în Iran, alături de o piață a muncii care stagnează și de inegalități extreme, explică alegerile făcute de cetățenii americani.

„Cetățenii au votat cu portofelul”, susține Gregory Daco, economist-șef la EY-Parthenon.

Este complicat pentru republicanii să promoveze o poveste despre prosperitate economică, în timp ce în marea majoritate a caselor din SUA domnește senzația unei scăderi a standardului de viață.

Daco subliniază că centrarea pe economie în aceste voturi „nu este o situație izolată”, ci că „aproape fiecare votant, indiferent de vârstă, nivel de educație, origine etnică sau preferințe politice, a votat având economia în minte”.

Rata inflației a urcat până la 9% în timpul mandatului lui Joe Biden, în plină recuperare economică după pandemia de COVID-19, pentru a coboră apoi spre obiectivul de 2% al Rezervei Federale (Fed). Totuși, drepturile vamale și, ulterior, conflictul în Iran au provocat o nouă creștere, aducând indicele prețurilor de consum (CPI) la 3,7% pe termen anual, fără semne de stabilizare.

La anumite bunuri, creșterea costurilor este mult mai accentuată: benzina, critică pentru americanii dependenți de mașină, este cu 38% mai scumpă decât înainte de conflictul din Iran.

Ce pot face democrații?

Totuși, Gregory Daco precizează că votanții nu reacționează doar la scumpirile punctuale, ci la valul continuu de creștere a prețurilor din ultimele cinci ani.

E ca o pietricică în pantof.

La început doar deranjează, dar cu timpul devine tot mai iritant. Așa este și cu inflația, explică el.

În timpul campaniei, Donald Trump și colegii săi republicanii au acuzat opoziția de a crea artificial o criză a „puterii de cumpărare”. Însă provocarea pentru democrați abia începe, chiar dacă aceștia dețin controlul Congresului. Potrivit unei note a economistului Jonathan Schroer de la UniCredit, democrații vor avea un impact limitat asupra problemei, deși aceasta este centrală pentru ei, deoarece Congresul nu dispune de mijloace eficiente pentru a acționa asupra cauzelor de bază ale inflației: taxele vamale și conflictul din Iran.

În plus, încetinirea pieței muncii, descrisă de economiști ca „puternic activă” cu o marjă redusă de creștere, reprezintă o altă provocare de gestionat.

De ce scade puterea de cumpărare?

Mai mult decât atât, veniturile nu urmăresc ritmul inflației, ceea ce înseamnă că majoritatea angajaților văd puterea lor de cumpărare erodată treptat.

Deși rata șomajului rămâne scăzută și crearea de locuri de muncă continuă, aceste poziții se concentrează în câteva sectoare specifice, precum sănătatea, educația și construcțiile.

„Majoritatea celor care caută un loc de muncă îl au”, afirmă Gregory Daco, „dar ei nu sunt neapărat mulțumiți de condițiile de muncă”.

Într-o perspectivă mai largă, deși creșterea economică rămâne solidă (+3,4% în ritm anualizat pe trimestrul trei), economiști sunt îngrijorați că această creștere se distribuie tot mai neechitabil, cu persoanele cu venituri ridicate care profită disproporționat și susțin consumul prin propriile cheltuieli.

În luna mai, când piața de acțiuni din Wall Street atingea cote record, economistii de la Fed exprimaau îngrijorare față de o „creștere remarcabilă” a insecurității alimentare în prima economie mondială.

Aceștia estimau că SUA se transformă într-o „economie în K”, unde cei mai bogați continuă să acumulează avere, în timp ce oportunitățile economice ale celorlalți se strâng.