Economistii avertizează: modelul clasic de pensii din Europa se prăbușește

Unde e spațiul fiscal?

Presiunea asupra sistemelor publice de pensii din Europa se intensifică. Cauza principală o constituie îmbătrânirea demografică combinată cu o cheltuială statară ridicată.

Mecanismul clasic funcționează prin colectarea contribuțiilor de la angajații activi pentru a plăti beneficiile celor pensionați. Această structură necesită o bază demografică largă, însă generația născută după război a atins vârsta de ieșire din viața activă, ceea ce tensionează bugetele naționale.

Experții financiari Burkhard Heer, Vito Polito și Michael R.

Wickens au determinat limita superioară a veniturilor obținute din impozitare pe salarii destinate sistemelor de pensii. Analiza se bazează pe ipoteza că impozitele excesive descurajează activitatea economică, reducând totalul încasat. Diferența dintre acest plafon și cheltuielile reale indică capacitatea statului de a manevra financiar.

Potrivit informațiilor difuzate de HotNews și citate din Wall Street Journal, țările cu cea mai mare marjă de joc fiscal sunt Statele Unite, Irlanda și Marea Britanie.

Modelele de pensii europene se prăbușesc sub presiunea demografică!

Aceste economii se caracterizează prin sisteme de pensii mai modeste și contribuții sociale mai mici. La capătul opus se poziționează Franța, Italia, Austria și Belgia. Aceste state combină o fiscalitate înaltă pe muncă cu niveluri generoase de beneficii la bătrânețe.

În teritoriile europene se disting trei modele distincte de asigurări sociale. Franța, Italia și Spania se bazează exclusiv pe sistemul de repartizare, unde contribuțiile actualele acoperă pensiile prezentului.

Ratele medii de înlocuire a salariului ajung la 74,5% în Italia, 76,1% în Spania și 58,6% în Franța. Țările nordice, inclusiv Danemarca, Olanda și Suedia, aplică un sistem mixt. Acesta îmbină o pensie statară de bază cu fonduri de pensii private legate de profesie.

Resursele acestor fonduri sunt plasate pe piețele globale, iar totalul activelor lor depășește produsul intern brut al fiecărei țări respective. Germania și Regatul Unit ocupă o poziție intermediară. Marea Britanie oferă o pensie statară fixă cu valoare redusă, completată de fonduri private.

Germania păstrează structura publică clasică, dar cu drepturi modeste. Bugetul federal german alocă anual peste 110 miliarde de euro pentru acoperirea deficitului din sistemul de asigurări sociale.

Ce reforme funcționează?

În contextul unei datorii publice de 3,6 trilioane de euro, Franța alocă resurse semnificative pentru pensii. Reformele anterioare au provocat nemulțumire socială. Trecerea rapidă la o structură bazată pe capitalizare privată se dovedește complexă pe termen scurt, deoarece tranziția cere resurse suplimentare pentru plata simultană a beneficiilor curente.

Proiecțiile Organizației Naționale Unite indică că șase țări europene vor epuiza marja lor fiscală înainte de anul 2050. Este vorba despre Austria, Belgia, Franța, Italia, Spania și Finlanda. În cazul Austriei, Franței și Italiei, șansa ca spațiul de pensii să ajungă la zero crește considerabil în acest interval temporal.

Italia este prezisă să înregistreze o tendință demografică negativă începând cu anul 2033. Cercetarea a examinat trei tipuri de intervenții reformiste. Majorarea impozitelor pe consum, scăderea ratei de înlocuire și ridicarea vârstei de pensionare extind capacitatea fiscală.

Pentru Austria, Franța, Italia și Olanda, amânarea vârstei de pensionare constituie cea mai eficientă soluție.

Pentru Portugalia și Spania, reducerea ratei de înlocuire produce un efect echivalent. Creșterea taxării pe consum aduce beneficii în celelalte șapte țări analizate.