Democrații preiau ambele camere: ce înseamnă pentru Europa și Ucraina

Aceeași întrebare se aplică și politicienilor americani, inclusiv republicanilor?

Marca lui Trump încă strălucește în Europa, dar victoria democraților schimbă relația cu Washingtonul și cu Ucraina.

Philip Bednarczyk, fost consilier european și eurasiatic al Comitetului pentru Afaceri Externe al Camerei Reprezentanților și director al biroului din Varșovia al Fondului German Marshall, explică ce se poate schimba după ce democrații au preluat controlul atât al Senatului, cât și al Camerei Reprezentanților.

În ultimii doi ani, Congresul a lăsat președintelui Trump o autostradă liberă în politica externă, inclusiv în probleme comerciale. Acum, cu democrații la putere în ambele camere, unii lideri europeni trebuie să decidă cât timp mai mult să se asocieze cu Donald Trump sau dacă vor diversifica interesele în relația cu Statele Unite.

Aceeași întrebare se aplică și politicienilor americani, inclusiv republicanilor. Un vot privind starea de afaceri în SUA — democrații au câștigat atât în Senat, cât și în Camera Reprezentanților.

De ce a existat o diferență atât de mare între democrați și republicani? Cred că aceste alegeri au fost o expresie a opiniei publice, mai ales în chestiuni interne.

Părea să existe un decalaj enorm între ceea ce a adus victoria lui Trump, prioritățile pe care le-a primit pentru un nou mandat, învingându-l pe Harris în cursa prezidențială, și ceea ce a realizat.

Retorica și rezultatele erau complet deconectate de ceea ce oamenii au văzut și simțit.

Două lucruri vin în minte: politica externă, evident e vorba despre războiul cu Iranul.

Apoi avem președintele Trump, a cărui popularitate a scăzut!

Al doilea, pe care l-aș asocia cu problemele interne, este costul de trai. Administrația anterioară a lucrat la acest lucru, efectele erau încă simțite, și a existat o frustrare cu inflația.

Dar administrația Trump, atât prin regimul tarifar, cât și prin războiul cu Iranul, părea să împingă în direcția opusă, spunând alegătorilor că nu există nicio problemă și că aceasta este cea mai bună economie din lume.

Odată această diferență între retorică și realitatea simțită a devenit prea mare, și mesajul nu a prins mulți americani.

Apoi avem președintele Trump, a cărui popularitate a scăzut, conectându-se personal cu mulți dintre acești candidați și aceste probleme.

Intervenția forțată a lui Trump în alegerile locale pare să fi fost un pic prea mare — deși alegerile nu au fost despre Donald Trump, l-am văzut pe Trump în timpul campaniei.

Cât de important a fost loialitatea față de președintele Statelor Unite în alegerea candidaților republicani? Și nu e vorba doar de loialitate față de Trump, ci invers, pentru că președintele Trump a făcut tot ce a putut pentru a selecta candidații el însuși în curse de profil înalt.

Pot să mă gândesc la două, deși sunt mai multe: cursa pentru Senatul din Carolina de Sud, unde sora lui Lindsey Graham a fost aleasă ca candidat, și cursa din Texas.

Sunt două state în care democrații nici măcar nu au îndrăznit să viseze că au o șansă. Iar implicarea lui Trump acolo, lăsând deoparte loialitatea față de el, părea un pic prea mare pentru alegători.

Nu atât de mult faptul că Trump pierde popularitatea, cât de mult faptul că această intervenție forțată în alegeri și, în plus, democrații au avut câțiva politicieni foarte talentați care candidează, inclusiv James Talarico (candidatul democrat pentru Senatul din Texas).