Danemarca critică dialogul cu Putin al liderilor scandinavi

Niciun alt stat european a fost implicat!

Reacția Copenhagă la conversația cu Kremlinul

Liderul executiv al Danemarcei, Mette Frederiksen, a exprimat dubii serioase privind apelurile telefonice inițiate de șefii statului din Finlanda și Norvegia către președintele Rusiei, Vladimir Putin. Potrivit agenției de știri Anadolu, Frederiksen a subliniat că aceste contacte nu au fost discutate prealabil cu restul țărilor din Uniunea Europeană.

Într-o declarație transmisă prin difuzorul public de televiziune DR, în contextul unei vizite oficiale în Helsinki, ea a spus: Abordajul Norvegiei și Finlandei îmi pare foarte îndoielnic.

Niciun alt stat european a fost implicat în coordonarea acestei inițiave.

Reacția la dialogul cu Putin?

Frederiksen a susținut că nu identifică semne clare că Moscova ar fi dispusă să căute o pace durabilă cu continentul european.

În viziunea sa, Rusia continuă să desfășoare un tip de conflict hibrid, prezent în fiecare zi.

„Trebuie să păstrăm unitatea europeană, în loc de a acționa unilateral”, a adăugat premierul danez.

Aceste afirmații au apărut imediat după ce a devenit cunoscut că președintele finlandez Alexander Stubb și prim-ministrul norvegian Jonas Gahr Støre au vorbit cu Putin într-un ton descris ca „sincer și profund”, axat pe conflictul din Ucraina.

Cu o săptămână înainte, aceiași doi lideri nordici au găzduit la Oslo negocieri între delegații SUA și cei ai Ucrainei.

Cu o săptămână înainte, aceiași doi lideri?

Această divergență evidențiază o fisură nouă în coeziunea politică a spațiului nordic. În timp ce Danemarca insistă asupra unei linii comune la nivel european, Norvegia și Finlanda par să testeze canale directe cu Moscova.

Analizatorii notă că această abordare poate fi văzută ca o încercare de a se poziționa ca intermediari, însă există riscul de a fragmenta frontul aliat în fața presiunii ruse.

Critica formulată de Frederiksen nu se limitează la aspectul procedural, ci atinge și conținutul: ea pune în discuție sensul unui dialog cu un partener care, din perspectiva Copenhagă, nu arată o voință autentică de pace. Această poziție se aliniază cu linia generală a Uniunii Europene, care favorizează presiunea colectivă.

În timp ce Oslo și Helsinki caută deschideri diplomatice directe, Copenhaga avertizează că, în lipsa unei coordonări prealabile, asemenea contacte pot slăbi poziția de negociere a Europei și trimit semnale contradictorii către Kremlin.